Anunț

Dragi credinciosi, duminică 30 octombrie 2016 de la ora 18 vom săvârși Sf. Taină a Maslului iar sâmbată 5 noiembrie de la 8,00 Sf. Liturghie și Slujba de Parastas cu ocazia Luminației (Moșii de toamnă).

 

Program slujbe religioase la Sărbătoarea Sf Cuvioase Parascheva

 

 

Pe 14 octombrie, în cursul fiecărui an bisericesc, o prăznuim pe Sf. Cuvioasă Parascheva.

Joi 13 octombrie 2016

18,00 ……….Vecernia

18,30………..Sf Taina a Spovedaniei

 

vineri 14 septembrie 2016 – Sf. Cuvioasa Parascheva

09,00……….Utrenia

10,00……….Sf. Liturghie

18,00……….Vecernia și Acatistul zilei

 

 Viața Sf. Cuvioase Parascheva

Biserica Ortodoxă Română sărbătorește pe 14 octombrie  pe Sfânta Cuvioasă Parascheva. Sfânta Cuvioasă este Ocrotitoarea Moldovei, moaștele ei străjuind capitala Moldovei de peste 360 de ani. În luna mai a anului 1641 Patriarhul Partenie al Constantinopolului împreună cu membrii Sfântului Sinod al Patriarhiei Ecumenice semnau un act de mulțumire către domnitorul Vasile Lupu pentru ajutorul acordat până atunci, hotărând ca moaștele Sfintei Parascheva să îi fie date în „semn de mulțumire față de dânsul și pentru sfințirea țării lui”.

 

Moaștele Sfintei Parascheva au fost aduse la Iași în 13 iunie 1641, însoțite de trei ierarhi greci, și de ostași. Până la Galați au venit cu o corabie, la Iași au fost întâmpinate de voievodul Vasile Lupu și familia sa, de Sfântul Mitropolit Varlaam, de alți episcopi moldoveni, de stareți, preoți și mulți credincioși. Sfintele moaște au fost așezate în biserica Sfinții Trei Ierarhi din Iași care a fost sfințită la data de 6 mai 1639, ctitoria marelui voievod Vasile Lupu. În anul 1889 racla cu moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva a fost mutată de la biserica Sfinții Trei Ierarhi din Iași la Catedrala Mitropolitană, unde se află și în ziua de astăzi.Generalizarea în țara noastră a cultului Sfintei Cuvioase Parascheva a fost hotărâtă de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în anul 1955. Tot atunci a fost stabilită și data de prăznuire, 14 octombrie.Sfânta Cuvioasă Parascheva a trăit în prima jumătate a veacului al XI-lea.

 

Prima învățătură în limba română despre viața sfintei o găsim în ‘Cartea românească de învățătură’ a Sfântului Mitropolit Varlaam al Moldovei, Iași, 1643.S-a născut în Epivata (azi Boiados), pe țărmul Mării Marmara, în apropiere de Constantinopol (mai târziu, Istanbul), pe atunci capitala Imperiului bizantin. Părinții ei, oameni de neam bun și credincioși, râvnitori spre cele sfinte, au crescut-o în frică de Dumnezeu, îndemnând-o spre deprinderea faptelor bune, dar mai ales a postului, rugăciunii și milosteniei. Un frate al ei, după ce a învățat carte, s-a călugărit sub numele de Eftimie; a fost ales episcop în localitatea Madite pentru dragostea față de cele sfinte și pentru cultura sa deosebită.Sfânta Parascheva și-a petrecut anii copilăriei în casa părinților, sub ocrotirea acestora.

 

Se spune că pe când avea zece ani, ‘fiind într-o biserică a Precistei’ a auzit citindu-se, la Sfânta Liturghie, cuvântul Evangheliei: ‘Oricine voiește să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea sa și să-Mi urmeze Mie’ (Marcu 8, 34). Chemarea Mântuitorului a sădit în inima ei dorul de desăvârșire, încât și-a împărțit toate hainele săracilor. Același lucru l-a făcut și în alte împrejurări, fără să țină seama de mustrările părinților.Moștenind o mare avere de la părinți, împreună cu fratele ei, tânăra Parascheva a dăruit săracilor partea de moștenire ce i se cuvenea și, ‘părăsind frumusețea acestei lumi’, s-a retras ‘în adâncul pustiei’. S-a oprit mai întâi la Constantinopol, unde a ascultat cuvinte de învățătură de la călugări și călugărițe cu aleasă viață duhovnicească. Urmând sfaturile acestora, a părăsit capitala, îndreptându-se spre ținutul Pontului.

 

Vreme de cinci ani a rămas la Mănăstirea Maicii Domnului din Heracleea. De aici a plecat spre Țara Sfântă, în dorința de a-și petrece restul vieții în locurile binecuvântate de viața pământească a Mântuitorului Iisus Hristos și a Sfinților Apostoli. După ce a văzut Ierusalimul, s-a așezat într-o mănăstire de călugărițe în pustiul Iordanului, unde s-a nevoit cu postul și s-a înălțat duhovnicește în rugăciune, întocmai ca Sfântul Ioan Botezătorul, ca Sfânta Maria Egipteanca și ca atâția alți ostenitori ai pustiei roditoare de desăvârșire.Într-o noapte, însă, pe când avea 25 de ani, un înger i-a spus, în vis, să se reîntoarcă în locurile părintești: ‘Să lași pustia și la moșia ta să te întorci, că acolo ți se cade să lași trupul pământului și să treci din această lume către Dumnezeu, pe Care L-ai iubit’. După ce a avut această vedenie, sfânta ‘fără de voie lăsă pustia și se întoarse în lume și la Țarigrad (Constantinopol) veni’. A venit în biserica Precistei ce este în Vlaherne și către icoana Maicii Domnului s-a rugat, cerând îndurare.

Din Constantinopol s-a îndreptat spre Epivata, localitatea în care văzuse lumina zilei, fără să spună cuiva cine este și de unde vine. ‘Acolo, continuă Sfântul Mitropolit Varlaam, trudă cătră trudă și durere cătră durere adăugă, cu post și nedormire pe sine se înfrumuseța…, cu lacrimi pământul uda și se ruga: Doamne Iisuse Hristoase, caută din lăcașul Tău cel sfânt; am lăsat toate și după Tine am călătorit în toată viața mea. Și acum, îndură-Te Doamne, spune îngerului blând să ia cu pace sufletul meu.’ Împăcată cu sine, cu oamenii și cu Dumnezeu, și-a dat astfel sufletul întru odihna Mirelui ceresc.

A fost îngropată ca o străină, fără ca nimeni să știe cine era. Dar Dumnezeu, voind să o proslăvească, a descoperit în chip minunat cine era acea străină. Se spune că un marinar a murit pe o corabie și trupul i-a fost aruncat în mare. Valurile l-au adus la țărm, iar un sihastru care trăia acolo a rugat pe niște creștini să-l îngroape după rânduiala creștinească. Săpând deci o groapă, ‘aflară trupul Prea Cuvioasei Parascheva neputred și plin de mireasmă’. Cu toate acestea, au pus alături de ea și trupul corăbierului, cel rău mirositor.

Dar, în noaptea următoare, unuia din creștinii care săpaseră groapa, cu numele Gheorghe, i s-a arătat în vis o împărăteasă, șezând pe un scaun luminat și înconjurată de mulțime de îngeri. Unul dintre îngeri l-a luat de mână, l-a ridicat și i-a zis: ‘Gheorghe, pentru ce n-ați socotit trupul Sfintei Parascheva? Nu știți că Dumnezeu a iubit frumusețea ei și a vrut să o proslăvească pe pământ?’. Iar împărăteasa pe care o văzuse în vis și care nu era alta decât Cuvioasa Parascheva i-a poruncit să ia degrabă trupul ei și să-l așeze undeva, într-un loc de cinste. Aceeași vedenie a avut-o și o femeie credincioasă, cu numele Eftimia, într-același chip și în aceeași noapte, și a doua zi amândoi au spus tuturor minunata întâmplare.

Credincioșii de acolo, auzind de visul celor doi, au înțeles că este un semn dumnezeiesc, drept care au luat trupul Cuvioasei din mormânt și l-au adus cu mare bucurie, ‘cu lumini și cu tămâie’, așezându-l în Biserica Sfinții Apostoli din Epivata. Îndată au avut loc vindecări minunate în urma rugăciunilor care se făceau lângă cinstitele sale moaște. Se spune că drept-credincioșii creștini din Epivata au zidit o biserică chiar pe locul în care au trăit părinții ei și unde ea însăși văzuse lumina zilei.

Vestea despre minunile care se săvârșeau în apropierea cinstitelor moaște s-a răspândit curând în Tracia și în Peninsula Balcanică. Este foarte probabil că Patriarhia ecumenică ar fi procedat de timpuriu la canonizarea ei, adică la trecerea ei în rândul sfinților.

În anul 1235, moaștele Sfintei Parascheva au fost mutate la Târnovo (Bulgaria de astăzi), unde au stat 160 de ani, după care au fost duse la Belgrad, unde au stat până în 1521, când au fost mutate la Constantinopol. După 120 de ani, moaștele Cuvioasei, care avea să devină „luminătoarea Moldovei”, au fost mutate iar, de data aceasta spre un loc definitiv: Iași.

Sărbătoarea Cuvioasei de la Iași a luat amploare începând cu hramul din anul 1955, când un sobor de arhierei a proclamat oficial, în fața a sute de credincioși și a altor Biserici surori, generalizarea cultului Sfintei Parascheva în Biserica noastră. Până atunci, Cuvioasa era trecută, în rândul sărbătorilor, cu cruce roșie numai regional.

Și în timpul regimului comunist, care căuta orice cale de a împiedica manifestarea credinței la marile sărbători, Cuvioasa Parascheva n-a fost uitată de pelerini. Chiar dacă nu ca odinioară, Catedrala mitropolitană din Iași devenea arhiplină pe 14 octombrie.

Începând însă cu anii 90 ai secolului trecut, într-o perioadă de mai multă libertate, sărbătoarea Cuvioasei de la Iași a revenit la solemnitatea ei seculară, observându-se cum tot mai mulți pelerini din România, și nu numai, o împodobesc, cu credință, de la an la an.

Astfel, la fiecare început de octombrie, evlavia credincioșilor pentru cea mai cinstită sfântă a României preface Iașul într-o cetate eternă a Ortodoxiei.

Sursa:http://basilica.ro/sarbatoarea-sfintei-cuvioase-parascheva-la-iasi/